Era octombrie 2014

   Octombrie 2014, începutul anului universitar și luna cea mai
importantă din acel an pentru mine,
așa credeam atunci. Primul meu an de facultate, și nu oriunde, ci la Timișoara, în România.

   Atunci a fost pentru prima dată când am plecat de acasă și plecată sunt, iar pe lângă aceasta a mai fost perioada cu multe alte „ieșiri” din zona de confort ce m-au adus aici. Aici fiind un alt început de an universitar, de data aceasta, anul 3 licență într-un oraș din sudul
Franței, Montpellier. Recunosc, am avut emoții și de data aceasta, nu știu dacă mai mari decât în 2014, dar cu siguranță erau deja din prisma unei viitoare absolvente de comunicare și relații publice.

   Acum, într-un nou început pentru colegii mei din Timișoara și primul început pentru
sora mea, studentă în anul I departe de casă, m-am hotărât să-mi relatez debutul meu studențesc, nu sunt prima și nici ultima care scrie despre asta, dar e una din perioadele vieții în care percepi lucrurile altfel și pășești spre maturitate, conștient sau nu.

   Urma să-ncep totul singură, de la trezit, gătit, făcut cumpărături până la învățat, mă întrebam dacă sunt suficient de responsabilă pentru asta, dacă le pot reuși pe toate, dacă am o bună capacitate de a mă orienta în spațiu, doar cunoașteți afirmația că femeile se pierd ușor, nu credeți asta, mereu e cineva să le găsească. Aceasta a fost prima mea idee notată, să mă „pierd” cât mai mult prin Timișoara că doar așa îi pot afla cu adevărat spiritul și oamenii, așa că, oriunde sunteți, mai ales la facultate, descoperiți orașul și ieșiți din zona campusului universitar, veți vedea că și acolo e interesant.

   Alt aspect important al studenției sunt colegii și profesorii, de ei cred că-mi era cel mai mult frică. Cât de naivă eram, dar după primul curs am înțeles că sunt și ei absolvenți de liceu, vor să facă comunicare pentru că s-au plictisit de formulele matematice, iar pe lângă astea mai sunt și debusolați, ura, aveam deja trei lucruri în comun, începutul era bun. Lucru în echipă, schimb de numere de telefoane, căutăm aceleași săli, ne pierdem pe aceleași coridoare ca într-un final să devenim prieteni. Mă gândeam la accentul meu „moldovenesc” și cum voi fi percepută, dar ei când mă auzeau vorbind, zâmbeau și mă rugau să le mai zic ceva, așa că, la capitolul colegi funcționează regula de aur, zâmbește, fii prietenos, deschis și vei reuși.

   Un alt capitol, mare din studenția mea, a fost și este voluntariatul, dacă unii vă zic că nu mai e la modă și nici nu ai timp pentru el, nu-i credeți, pur și simplu ei nu a făcut cunoștință cu el sau nu au dat de voluntari drăguți.

   Aici puteți alege dintre organizații profesionale, de reprezentare la nivel de facultate, universitate sau organizații de reprezentare a etnicilor, minorităților. Pe lângă acestea mai sunt și organizații internaționale, adică e un brand ce se regăsește în mai multe țări, gama e largă, puteți opta pentru ceea ce vă este mai aproape de suflet și interese.
Eu am zis că vreau să ajung direct pe vârful muntelui, așa că m-am înscris în două organizații, una de reprezentare a studenților basarabeni fiindcă e bine în „străinătate” să fii cu ai tăi și alta de reprezentare la nivel de universitate. Am reușit să fiu voluntar peste tot, fugeam de la o ședință la alta numai să învăț lucruri noi și să-mi depășesc limitele. Le-am depășit, în anul II, devenind președinte al Organizației Studenților Basarabeni din Timișoara.
   Dacă, totuși, ați constatat că voluntariatul nu e pentru voi, atunci puteți aplica pentru internshipuri, unele chiar plătite, dezvoltându-vă capacitățile profesionale, și, nu vă speriați din start, timp ajunge pentru toate, numai să existe dorință și un vis care să te miște înainte.

   Și ultima, dar nu cea din urmă latură a studenției este experiența Erasmus +, un program susținut și implementat de către Uniunea Europeană, ce permite studenților să desfășoare o mobilitate pe durata unui semestru sau a întregului an universitar într-o altă țară cu echivalarea și recunoașterea disciplinelor „acasă”. Erasmus e o alegere și oportunitate care la-nceput miroase mult a aventură, te frământă îndoiala că nu cunoști suficient de bine o limbă străină, că sunt un șir de criterii ce trebuie îndeplinite, acte ce trebuie adunate și o cultură ce trebuie asimilată. Nu vă fie frică, în afară de cele enumerate mai sus, acest schimb de experiență vă aduce multe călătorii, un altfel de studii, o foarte bună școală de maturizare, în caz că nu ați trecut deja prin ea, și, desigur, lărgește orizonturile, deschide mintea și aduce proiecte, idei noi.
   Dacă până acum știați că există doar anumite culori pe paleta vieții, după această experiență aflați și vă confirmați că ele sunt foarte multe și pot fi chiar combinate între ele pentru a transmite cât mai viu emoția vieții.

   Și da, studenția e perioada în care putem și trebuie să greșim cel mai mult, să fim mai curioși decât copiii și să ne dezvoltăm personalitatea, să creștem, să evoluăm aflând gustul vieții adevărate.
Pe lângă cele patru elemente esențiale, în opinia mea, savurați fiecare ieșire cu prietenii, plimbare sub clar de lună, zdrăngănit la chitară și vacanțe.

   Viața de student și facultatea e cu multe provocări, dar acceptându-le ajungi să-ți urmezi pasiunea, să trăiești cu plăcerea zilei de astăzi și intensitatea zilei de mâine.

   Fiți studenți și țineți minte că acesta e doar începutul!