Rendez-vous-ul meu de prânz

Mereu credeam că viața nu are decât o singură direcție și un singur început, ea nu poate fi întreruptă, pusă pe pauză sau reluată, la fel cum credeam că marea are o singură viață - vara. Că anume vara ea trăiește cel mai intens și frumos, iar în rest așteaptă.

Uneori, ziceam că și omul dacă nu are suflete dragi alături, dacă nu are relații, iubiri, studii superioare, casă,mașină și multe alte instrumente ale vieții el există, nu trăiește. El există așteptând. Mai încearcă să-și atribuie roluri, consolidează iluziile să nu-i fie traiul chiar atât de zadarnic.

Astăzi, am făcut o vizită la amiază. Una neprogramată. Am luat geanta și
după curs am fugit la rendez-vous-ul meu de prânz. Gazda era pe loc, pregătită, ca de obicei, de fapt, i-am pășit pragul cu repeziciune și-am început s-o sorb din priviri, să mă uit cu nesaț și să-mi dau seama că mi-a lipsit.

Mi-am lăsat încălțămintea și am pășit grațioasă, valurile spumoase și frecvente m-au salutat, le-am făcut și eu cu mâna drept răspuns. Mă așteptam să fiu singură pe plajă, mă gândeam că-i voi ține de urât mării, dar am găsit aici surferii, care cu atâta curaj și îndrăzneală cucereau valurile încât mi-am zis că marea are mai multe vieți, de fapt una continuă. 
Are un parcurs care nu e ghidat de nimeni, un parcurs poate chiar etern, ea fiind nucleul propriei existențe. Ea trăiește nu pentru că venim noi vara câteva luni să ne bălăcim, ci fiindcă-și cunoaște statornicia, măreția, iar oamenii, ei au nevoie de mare toate cele 365 de zile, nu doar 10.


Privind în larg, spre cerul înnorat am constatat că și noi avem mai multe vieți, și că începutul e mult mai frumos când are o continuare spre deosebire de începuturile și sfârșiturile frecvente, iar noi suntem noi pentru că alegem a fi asta, nu pentru că am trăi de la o despărțire la alta sau de la un job la altul.
Noi suntem cei care alegem și cei care trăim mai multe vieți în una singură, facem multe alegeri pentru a ajunge la un rezultat mare și nu contează punctul în care ne aflam ieri, la fel cum nu contează punctul în care vom fi mâine, contează astăzi. Astăzi e momentul potrivit pentru a deschide ochii, a ne da jos falsul „Sunt bine” și a recunoaște unde ne aflăm.

Unii vor constata că se află la înălțime, alții că sunt mai jos decât nivelul pământului, dar și acesta e un rezultat, care cu ușurință poate duce la un scop de mâine.


De asemenea, ne este frică să acceptăm singurătatea și o credem drept un final, dar simțindu-ne singuri, hai să privim cerul, să ne gândim la mare, la valurile ei necontenite și capacitatea ei de a trăi mereu, nu doar în anumite momente.