Tu te-ai schimbat de când ești aici?

În noapte, un ceai fierbinte, un laptop și o lumină caldă ce creează atmosfera unei singurătăți plăcute și a unui suflet împlinit.

În ultima vreme nu am prea scris și am senzația că uit cum se face asta. Am impresia că mă uit, mă neg și mă pierd printre alte rânduri, gânduri, iubiri și povești. Ajung să trăiesc alte istorii, alte vieți, fără a-mi cunoaște propriul destin și destinație… 

Într-un final, am reușit să părăsesc această ecuație și să fiu un coeficient liber, care poate fi oriunde, cu oricine și oricând. Mi-am luat bilet spre un capăt de lume și am zis că-i momentul să trăiesc. Eu cu mine, cu orașe necunoscute și oameni ce-mi vor apărea în drum.

A fost o călătorie spre prietenie, spre străzi înguste, ademenitoare, picturi murale, muzică acustică și palate. Palate în care orice fetiță devine cu ușurință prințesă, iar orice băiat prinde curaj și se transformă în prinț. Am mers prin soare, ploaie, vânt, cu trenul, metroul, autobusul, avionul pentru a mă înfrupta din libertatea unei noi lumi, din căldura unor oameni liberi și dornici de-a fi creatorii propriului destin.

Pe lângă plimbări sub clar de lună, sute de poze, broșuri și bilete de intrare păstrate cu grijă, am rămas în minte cu o întrebare,
„Tu te-ai schimbat de când ești aici?!”.

 E prima dată când am primit-o după 2 ani de locuit în România și e prima dată când nu am avut un răspuns. Atunci, am văzut întrebarea drept una din acele multe care se pun la întâlniri, unde tot ți-i să afli lucruri noi, dar, în același timp, tinzi să întreții discuția într-un mod frumos. Răspunsul a fost unul sec, „Eu zic că nu sau nu știu, sunt aceeași”.

A trecut, totuși o săptămână de la discuție, recunosc, nu aveam nici o așteptare de la această conversație, dar am primit tot ce-ți poate oferi un oraș noaptea, un artist desăvârșit și o încăpere cu lumini pale, întunecate și o băutură pe măsură.

Revenind la întrebare, am găsit astăzi un alt răspuns. Un răspuns care m-a surprins chiar și pe mine, generatoarea lui, „Eu m-am schimbat”. Sunt 4 cuvinte care nu spun nimic despre mine, dar totul despre actuala și viitoarea mea viață. Sunt puternică, cum nu mă țin minte de mult, am lângă mine persoane, pe care nici nu le-am visat și atâtea posibilități, că nu-mi ajung degete să le enumăr.

Am constatat în această seară că e suficient să vreau ceva cu adevărat pentru a mă bucura de acel ceva și am curajul de-a mă asculta, de-a fi alături de sufletul meu dornic de evadare.

Mâine încep o nouă călătorie, spre casă, locul în care știi cel mai bine dacă te-ai schimbat sau nu, dacă ai remușcări, nereușite sau ezitări. Locurile dragi te testează, motivează și așteaptă, indiferent de cât timp ai fost plecat.

Sunt cu gândul la valiză, cursul de la opt dimineață și drumul de 18 ore până ACASĂ. 

Sunt cu gândul la tine, viață!