Casele lor sunt mari, spațioase, iar camerele curate, goale și fără nimic deprisos. Un așternut pentru 8 ore de somn, un duș ce funcționează drept o curățătorie de gânduri și probleme din afara casei, da mai e și un dulap ce păstrează cu grijă zilnicile aparențe din societate. Atât.
Cred că e suficient, se trezesc pentru a putea merge la somn noaptea și dorm pentru a se putea trezi dimineața.
Trăiesc în liniște, adună lucruri noi în camerele îndepărtate, după renunță la ele și casa le devine din nou „curată”, dându-și seama că-n această curățenie e mai ușor de trăit, nimeni nimic nu va sparge, nu va deteriora, dar nici praful nu-l va șterge.
Viața continuă așa zilnic cu achiziții noi, donații mai vechi, dar fără sens și lumină.
Camerele se schimbă în timp, se modifică decorul, femeia de servici, meșterii, același rămâne doar proprietarul cu bagajul făcut, gata să plece, să se mute dintr-un oarecare motiv, când apare ceva, un suflet ce dintr-odată cuprinde tot spațiul casei, care nu caută cheia pentru a intra și nici măcar acceptul proprietarului, lucrurile decurg ușor, de la sine și cu emoție vie.
În acel moment, cele două case se umplu de lumină, de suflare și-ncep a deschide larg geamurile pentru a dărui celor din jur dragoste, ele dintr-odată devin mobilate, aranjate și gata pentru a primi musafiri, datorită unei singure aparențe ce-a umplut un spațiu gol.
Camera ei sau camera lui acum începe să trăiască cu adevărat, iar haosul din jur devine ordine, devine provocare și entuziasm.
Uneori, oamenilor le este frică să deschidă ușa larg fiindcă cineva le va umple tot spațiul și cred că se vor sufoca, nu va mai fi un loc liber pentru ei și doar întredeschid ușa, dragostea, la rândul ei intră printr-o crăpătură și rămâne mult prea mult spațiu liber, care devine inutil, distrugător, fără rost.
De aici și dilema cea mare, cum putem avea o viață fericită dacă ne deschidem sufletul doar pe jumătate, sau poate chiar mai puțin.
Cum poate intra acolo lumina....
Faceți curat, deschideți ușa și începeți a trăi. Nu există prea mult spațiu pentru un suflet care iubește și nici spațiu insuficient pentru cel ce este iubit, el își regăsește propriul spațiu în celălalt.
 |
| Sursa: wolfdancer.tumblr.com |
