În noapte, un ceai fierbinte, un laptop și o lumină caldă ce
creează atmosfera unei singurătăți plăcute și a unui suflet împlinit.
În ultima vreme nu am prea scris și am senzația că uit cum se
face asta. Am impresia că mă uit, mă neg și mă pierd printre alte rânduri,
gânduri, iubiri și povești. Ajung să trăiesc alte istorii, alte vieți, fără a-mi
cunoaște propriul destin și destinație…
Într-un final, am reușit să părăsesc
această ecuație și să fiu un coeficient liber, care poate fi oriunde, cu oricine
și oricând. Mi-am luat bilet spre un capăt de lume și am zis că-i momentul să
trăiesc. Eu cu mine, cu orașe necunoscute și oameni ce-mi vor apărea în drum.
A fost o călătorie spre prietenie, spre străzi înguste,
ademenitoare, picturi murale, muzică acustică și palate. Palate în care orice
fetiță devine cu ușurință prințesă, iar orice băiat prinde curaj și se transformă
în prinț. Am mers prin soare, ploaie, vânt, cu trenul, metroul, autobusul,
avionul pentru a mă înfrupta din libertatea unei noi lumi, din căldura unor
oameni liberi și dornici de-a fi creatorii propriului destin.
Pe lângă plimbări sub clar de lună, sute de poze, broșuri
și bilete de intrare păstrate cu grijă, am rămas în minte cu o întrebare,
