Sunt o tînără emoţională şi vreau să mă împărtăş cu voi...

luni, 30 decembrie 2013

Mergem în 2014?

     Toată săptămâna mă gîndesc la voi şi la blog, fiindcă îmi lipsiţi... Oare ce mai faceţi? Cum va pregătiţi de sătbători,ce simţiţi şi dacă v-aţi făcut o retrospectivă a anului 2013?
      A mai trecut un an. Am devenit mai experţi în a trăi şi privi la lucruri ( credem noi, dar nici pe departe nu-i aşa) şi desigur a da sfaturi. :D Unii şi-au mai făcut nişte cucuie,alţii au avut parte de cel mai frumos an din viaţa lor,dar cu toate acestea TREBUIE să fim recunoscători c-am făcut parte din lista persoanelor ce-au trecut în 2013. Ce a fost a trecut, acum privim în viitor şi anume în 2014! Ce ne pregăteşte sau ce dorim noi să ne pregătească acest 2014 ?????
     Mihaela Rădulescu, una dintre vedetele TV de primă mărime din România, în unul din capitolele cărţii sale ''Despre lucruri simple'' vorbeşte despre o metodă simplă de-aţi afla gradul de mulţumire,realizare şi împăcare cu sine pe care am să v-o prezint (poate cuiva îi prinde bine ) nu de dragul scrisului,dar fiindcă e utilă... '' Împărţiţi o foaie albă, imaculată, în două. O jumătate va aparţine trecutului, iar cealaltă, viitorului an. Ce veţi scrie pe foaia albă va deveni, numai în funcţie de dumneavoastră, gunoi sau... tablou.'', astfel în doi timpi şi trei mişcări aflaţi ce vă rezervă 2014.
     Eu, am avut un an frumos. Simt că am evoluat şi asta mă bucură cu adevărat. Am pus nişte puncte pe i şi-am mai trasat nişte beţişoare ce urmează să devină i pe viitor, deci mă aflu în mişcare, care se numeşte VIAŢĂ.
      Vă doresc multă-multă SĂNĂTATE, FERICIRE, DRAGOSTE, CĂLDURĂ ÎN SUFLET ŞI CASE, AGENDĂ PLINĂ DE EVENIMENTE SI DEGUR, BANI (ei sunt una din sursele noastre de fericire :D ).
    Vă mulţumesc, eu sunt ceea ce mă vedeţi voi. Împreună construim viaţa.
                               Vă îmbrăţişez şi Sărbători fericite!


joi, 12 decembrie 2013

OAMENI SI DIN NOU OAMENI

     Ieri a nins pentru prima dată. Astăzi am avut teza pentru a doua oară. Oare ce-am să fac mâine pentru a treia oară? (mă întreb eu printre rânduri)....
  
  Toată săptămâna aceasta a fost plină de evenimente. În fiecare zi trebuia să apară ceva ieșit din comun și deosebit sufletului meu..... Tot mă gândeam c-ar fi bine să mai scriu ceva, să mă împărtăș cu voi (din surse demne de încredere am înțeles că sunt persoane ce mă citesc regulat), dar veșnica întrebare despre ce să vă relatez... și de undeva de acolo din inima mi-au apărut în minte un șir de oameni care într-o oarecare măsură au influențat, influențează și vor influența soarta mea. Întocmind imaginar lista am conștientizat c-am adunat în jur oameni buni, frumoși la chip și suflet ce contribuie la dezvoltarea mea... acum mă gândesc, contribui oare și eu cu ceva la evoluția lor sau trec și eu așa prin viată, ca un obiect, îmi rămâne să sper că nu.
    
      12.12.2012. Exact cu un an în urmă a avut loc un mare eveniment în lumea muzicii pentru Republica Moldova. Un concert de zile mare ce-a adunat o sală plină ce-a fost alături de interpretul de pe scenă. Vreau acum sa-i mulțumesc din suflet lui DAN pentru acea energie pozitivă ce-a transmis-o cu multă dăruire și plăcere noua - oamenilor ce percep talentul adevărat.
    
      Acum în încheiere, îmi dau seama că practic fiecare postare a mea e didicată cuiva, poate ar trebui să abordez unele aspecte sociale, probleme, preocupări ale tinerilor, însa nu pot ... Viața noastră constă din oameni ce ne educă și pe care-i educăm...
     Dragii mei, vă mulțumesc că lăsați câte o amprentă-n viața mea, la fel cum rămân urmele pe zăpadă, unele pe perioade îndelungate, altele temporar, dar rămân...
    Dacă v-am intrigat să citiți până aici adresați-vă  întrebarea: "CE OAMENI AU UN LOC ÎN SUFLETUL MEU?" (adică al vostru) 
    Aștept reacțiile, propunerile și întrebările voastre.
                                                                                                    Cu drag, Doina ...
                                         
                                P.S. The Show Must Go On e tonul acestei săptămâni
                                                                                                                                                                               

luni, 2 decembrie 2013

SUFLET. EMOȚIE și SPERANȚĂ

E iarna.E luni.E un început de zi,săptămînă poate chiar si viaţa pentru unii.Vreau sa va prezint o istorioară ce mi-a reinceput viaţa atunci.
      17.10.2013.Odessa.Teatrul Academic-Muzical de Comedie.3 barbati si o fetita.Ea fiind inspirata,fericita si în asteptare,iar ei cu gandurile si fericirile lor.
    Ora 18.30.Toti asteaptau inceputul spectacolului “Fantoma din Canterville”de Oscar Wilde,însă evenimentul zilei si-a lunii,toamnei nu era spectacolul în sine ci apariţia lui pe scena teatrului… Kirill Turichenko…. Un nume cu o amprentă majoră si semnificativa în inima fetiţei … dar,sa ne întoarcem în acea sală de spectacole,totul s-a început.Actorii ieseau unul dupa altul pe scena,însă fetita asteptaaaa……… si iata ca apare FANTOMA ce-I va schimba viata si viitorul.Cand l-a vazut primul gand ce i-a aparut a fost:”Asta-I vocea lui!“,chiar daca nu a avut ocazia de prea multe ori sa discute cu el – l-a recunoscut ……. De aici totul a mers foarte repede,spectacolul care alta data tinea ani,acum a tinut clipe,secunde… aceste secunde,insa au inspirat-o si purtat-o pe aripi urmatoarea zi,saptamana,chiar si luna…
    Doamne, cat de fericita era,euforia si emotiile o tineau strans pana cand a mers spre intrarea de serviciu a teatrului pentru a-l vedea pe Kirill... Multimea o impiedica,insa ea era gata sa astepte la nesfarsit pentru inca o intalnire cu EL…. Avea in mana un pachet cu poama culeasa de la bunicul ei din gradina,nana ei 2 borcane de ananas si toate pentru acel actor…  In toata imbulzeala ceea ajunge ea la el,unde la rugamintea nanei fetitei care îl cunoștea ai lăsa un autograf, plin de istorie zic (numele ei a fost rostit de toata lumea din jur, el nu-l întelegea,ca-ntr-un final sa scrie:”Pentru Doina de la Kirill”)………… si inmanarea solemna a darurilor ce l-au emitionat mult si-a zis:”Voi ma alintati”… Au urmat inca vreo 5 min în care fetita si nana cautau cui sa lase pungile,apoi revenirea la Kirill,inca o privire si …………… raspunsul lui si plecarea acasa… Un drum ce-a emotionat-o din nou,a reusit sa doarma,sa vorbeasca si sa se bucure.
    A 2-a zi urma trezirea la 4.30 si drumul spre Chisinau,scoala,însă acel 17 octombrie a fost prea puternic emotional pentru a-l uita atat de repede.   
   Acum scriind mi-am dat seama ca exact peste 30 de zile pe 17.11.2013 unchiul fetitei se cununa …… coincidenta sau noroc?