Moldo Crescendo - Muzica care unește

Atunci când se termină muzica începe sufletul, la fel cum acolo unde se termină pământul începe cerul. Ieri am fost parcă aici, dar de fapt acolo, parcă cu ei, dar de fapt cu mine. Am fost într-un spațiu închis, dar, de fapt am călătorit în timp, eram pe scaun, dar de fapt valsam...

Mozart, Shostakovich, Smetana, Enescu au coborât și au auzit această muzică Dumnezeiască cântată de ei.

Moldo Crescendo se numesc și fac cel mai frumos lucru din lume – cântă muzică clasică și ne duc spre alte tărâmuri. Ieri i-am auzit pentru prima dată într-o componență completă, ieri am văzut că o prietenie adevărată poate aduce cele mai minunate roade, de ea se pot bucura nu doar prietenii, dar și o lume întreagă. 

O prietenie îi aduce și unește pe scenă, o putere și credință în frumos îi motivează deja de 4 ani să aducă muzica în inimile noastre și ne unesc, la propriu și figurat.

Ediția cu numărul patru al festivalului Moldo Crescendo s-a conturat sub numele – Muzica Unește. Și-au propus să treacă Prutul - l-au trecut, au zis că fac zece concerte – au făcut, au adus fotografi din Republica Moldova în România să fotografieze și invers - au realizat, ne-au promis că vor cânta la Ateneul Român la București și au făcut-o. Sunt cu ambiție, mult talent și extrem de multă muncă în spate. Își dăruiesc sufletul, fac conexiunea între minte și inimă dând naștere muzicii, sunt șase tineri cu har.

L-am cunoscut pe fiecare, am încercat să le conturez personalitatea, să-i privesc separat pe scenă, însă puterea lor este în unitate, cunoaștere și susținere reciprocă.

Au avut un drum lung, dar s-a găsit mereu câte cineva care să le condimenteze aventura, iar acest turneu a fost posibil datorită celor peste 400 de oameni care au donat în cadrul campaniei de crowdfunding și eu personal vă mulțumesc pentru asta, ați îndeplinit un vis și adus muzica în sala de concerte.

Au avut și invitați, LX trio, trei fete care ne-au luminat și cântat Smetana, ne-au purtat cu grijă și curaj.

Acum și aici aș scrie despre voi la infinit, e cu neputință să redai 100% ceea ce faceți voi, e de neexplicat alchimia muzicii interpretate de voi, și vă mulțumesc.

Vă mulțumesc de inițiativa și misiunea asumată, să aduceți oamenii față-n față cu ei, să le explicați muzica, ce, cum cântați și să ne adunați, iar și iar împreună.

Ați plecat pentru a reveni din nou, m-ați lăsat cu un dor, un dor de a vă revedea pe scenă...